Oare chiar nu avem timp?

Nu intamplator am postat mai devreme articolul despre intoarcerea in Romania. Acum o scurta perioada de timp am constatat ca sunt o multime de lucruri pe care nu mai apuc sa le fac pentru ca traiesc in Romania. Si nu dau vina pe Romania, dar de multe ori imi pare ca totul se desfasoara intr-un mare haos. Afacerea ma tine in priza non-stop si deseori ma gasesc in situatii in care incerc sa argumentez in fata singurei mele bunici de ce a trecut o luna si nu am trecut sa o vad si mi se face brusc rusine si imi dau seama de agitatia continua in care traiesc si se traieste in Romania. Mi-a lipsit aceasta agitatie cat eram in SUA, dar totusi am ajuns la concluzia ca viata cotidiana in Bucuresti este mult prea stresanta.

Astfel am ajuns si la capitolul blog si am constat cu stupoare perioada enorma ce a trecut de cand nu am mai scris. Asadar mi-am propus sa imi reiau acesta activitate foarte placuta si vreau sa devina obicei sa scriu macar un doua articole pe luna. Mi-am mai propus sa nu mai fiu pus in situatia penibila de a ma scuza in fata bunicii mele ca nu am avut timp, mi-am propus sa nu mai ma las purtat de valul cotidian de probleme.
Si e un sfat pe care il dau oricarui bucurestean, sa se opreasca o clipa si sa isi dea seama cate lucruri placute nu a mai facut pentru ca pur si simplu considera ca nu a avut timp.
Concluzia este ca timp ai daca iti rearanjezi lista de prioritati.

Arhiva comentarii:

Posted by catalin
on January 16, 2007, 10:05 am
Ai mare dreptate in ceea ce priveste lipsa timpului pentru a ne rezolva problemele personale, lipsa pe care eu o pun in seama haosul si incordarii cu care trebuie sa dam piept zilnic, care de fapt imi rupe ritmul si ma impiedica sa urmez planurile pe care le fac. Bucurestiul este un oras care te solicita mult si asta datorita modului in care oamenii trateaza oamenii si ma refer aici nu numai la modul profesional ci mai ales la cel personal, la orice fel de contact pe care il avem unii cu altii. Daca luam un exemplu, primul care imi vine in minte ar fi un sofer care incalca orice regula pentru a “se descurca in trafic” (asta apropo de haos) care de fapt se poate traduce ca si prin frica acestuia de a isi pierde locul de munca daca nu este cel mai rapid si nu face ‘tz’ curse de marfa in ziua respectiva. Lucru care pentru toti ceilalti oameni din trafic are o influenta negativa (nervi, injurii, comportament agresiv) astfel incat cu totii simtim o incordare de fiecare data cand ne urcam in masina.

Posted by felicia
on October 28, 2007, 10:58 pm
Oare chiar nu avem timp? Da, chiar nu avem sau mai degraba nu mai suntem capabili sa ne facem timp pentru nimic altceva decat pentru munca. Cred ca e un pacat capital pe care-l savarsim in primul rand fata de noi insine. Uneori timpul nostru liber, si asa putin, nu coincide cu cel al prietenilor si asa ne insinguram aiurea pe zi ce trece. Si mai are rost sa ne intrebam apoi unde s-au dus toate prieteniile si toate zilele frumoase de alta data? Unde sunt oamenii pe care n-am avut timp sa-i vedem atunci cand inca mai erau in preajma noastra? Nu cred ca trebuie sa spun eu nimanui o desteptaciune de genul ca prea tarziu poate fi intr-adevar prea tarziu. Ai putea sa-ti consulti acest jurnal si sa vezi ca esti primul care nu s-a tinut de cuvant. De cand n-ai mai avut timp sa scrii? Pentru cate alte lucruri n-ai mai avut timp? De boala asta suferim cu totii, din pacate.
Eu am descoperit destul de recent acest jurnal…sa zicem. Cu putin ajutor. Parea interesant pana in momentul cand observ ca nu mai e actualizat. Nimic rau in asta, banuiesc ca sunt alte lucruri mult mai profitabile de facut si bravo voua, dar daca tot era pusa intrebarea cu timpul, m-am gandit sa zic si eu ceva. Nu e mare lucru, dar da, timpul e o problema. Nu el in sine, desi suntem la mana lui, ci ceea ce facem noi cu el, cum il gestionam. Si cam atat ca mai departe am intra in filozofii care nu-si au rostul. Mi-a parut bine sa va cunosc.