Curatenie morala…

Vreau sa dedic acest post parintilor mei si sotiei mele. Nu am avut niciodata ocazia sa le fac cateva destainuiri exprese in ceea ce ii priveste. Azi, pentru a nu stiu cata oara in viata mea m-am simtit extraordinar de fericit si norocos ca am crescut sub indrumarea parintilor mei. Cei sapte ani de acasa, cei multi alti ani pe care ii cresti alaturi de ei si de tot ceea ce iti ofera isi vad roadele de-a lungul vietii. Este paradoxal de cate ori ajung sa ma gandesc la mama si la ce imi zice ea mereu: “lasa mai mama ca o sa vezi tu ca am avut dreptate”. Si au mare dreptate de cele mai multe ori. De ce aceste randuri…pur si simplu pentru ca am ajuns la concluzia ca tindem sa ii lasam pe cei dragi la urma in viata de zi cu zi, tindem sa ne preocupe maruntisurile de zi cu zi, sa ne lasam cuprinsi de oboseala, stres, griji mai mari sau mai mici si astfel uitam de cei care ne sunt tot timpul alaturi, in umbra sau langa noi, ii marginalizam pe motiv ca ei sunt mereu acolo pentru noi si de ei o sa avem timp mai tarziu. Si cred ca nu e drept. Ma gandeam ca nu am apucat niciodata sa le spun expres parintilor mei cat ii apreciez de mult pentru ceea ce au facut pentru mine si cat de mult le datorez pentru aceste lucruri. Daca ei nu ar fi stiut sa imi dea educatia pe care o am poate nu as fi avut niciodata atatia prieteni in jurul meu, atatia oameni care ma apreciaza, atatia oameni pe care pot sa ii sun si la 4 dimineata si sa imi dea o mana de ajutor, atatia prieteni carora le-au dat lacrimile cand am plecat din tara.
De ce scriu azi aceste randuri, pentru ca am avut o experienta profesionala foarte neplacuta care m-a facut sa imi dau seama cat de fericit sunt ca am avut o anumita educatie, ca am anumite valori pe care nimic nu mi le poate zgudui, cat de fericit sunt ca am prieteni adevarati in jurul meu.
Poate suna ca la Oscar, dar chiar sunt mandru de parintii mei si le multumesc pentru tot ceea ce m-au invatat de-a lungul timpului. Cinstea si respectul fata de cei din jur sunt cele mai pretioase lucruri pe care le-am invatat de la ei. Am invatat de la ei ce inseamna sa iti iubesti familia, sa o protejezi, sa stii sa fii bland cu cei din jur si sa ii sprijini neconditionat. Asa cum zicea tatal meu despre bunicul meu, ca daca ar exista 10.000 de oameni in tara aceasta ca bunicul meu “Dumnezeu sa il odihneasca” am fi Elvetia, asa pot sa afirm si eu despre tata, daca ar exista 10.000 ca el am fi Elvetia. Este cea mai mare lectie pe care am invatat-o de la el, sa fii corect. Cat despre mama mea, cred ca putine persoane pe lumea aceasta sunt la fel de dragastoase ca ea. Si cat de mult m-a ajutat acest exemplu al ei in comportamentul meu fata de prieteni si mai ales fata de Alexandra, sotia mea, cu care am reusit impreuna sa trecem prin “greutatile” adolescentei si sa ne modelam reciproc ajungand adultii din ziua de azi. Sotia mea este cea mai buna prietena a mea care la fel ca si ai mei a avut un rol extraordinar in modelarea mea ca individ. Am invatat de la ea ce inseamna sa fii un luptator, ce inseamna sa fii un invingator si ce inseamna sa iti pui mai presus de orice familia. Este un sentiment atat de placut sa poti sa te gandesti la persoana de langa tine ca parca esti de o viata impreuna si ca orice ti s-ar intampla nu este atat de rau atata timp cat ea este langa tine.
Si de ce am intitulat curatenie morala acest post. Azi am realizat pentru a nenumarata oara in viata mea cat de important este sa fii multumit cu persoana ta, cu convingerile tale, cu valorile si principiile pe care le ai si cat de mult inseamna aceasta multumire interioara in relatiile cu cei din jur. Citeam la un moment dat ca “nimeni nu te poate supara decat daca ii permiti”. Azi era sa ma supar, nedreptati profesionale atat de des intalnite in aceasta tarisoara zguduita, dar mi-am dat seama ca nu am cum sa ma supar si astfel am realizat cat de importante sunt valorile oamenilor, ele sunt cele care te tin pe linia de plutire in momentele grele ale vietii ele sunt cele care te definesc ca individ si ma gandeam cu regret cat de greu trebuie sa fie pentru cei ce nu le au. Cat de pacat este ca multi confunda aceste valori cu realizarea materiala.
Si ma gandeam de unde le-am capatat si cui suntem datori pentru valorile noastre? Parintilor care ne-au crescut, persoanei de langa noi care ne iubeste atat de mult si ar face orice pe lume sa nu ni se intample ceva rau, prietenilor la care tinem atat de mult si care ne sunt alaturi la greu…si nu in ultimul rand noua ca am stiut sa ne insusim aceste valori.
Asa ca sfatul meu este, daca ati incuviintat din cap pana acum sau ati zambit calduros citind aceste randuri sau v-ati gandit ca si voi sunteti la fel de norocosi, spuneti-le celor dragi ce simtiti pentru ei, o sa ii bucure sa afle adevarul, nu exista moment nepotrivit pentru a le spune celor dragi cat de mult inseamna pentru voi…

Arhiva Comentarii:

Posted by FERICITII
on April 14, 2006, 6:45 pm
Pentru cel mai frumos cadou pe care ni l-ai facut am fost tentati sa-ti raspundem ” No comments “,ca la Euronews…, ar fi fost prea sec.
E fantastic sa primesti o asemenea recunostinta din partea copilului tau. E ceva ce nu poate fi comparat cu nimic. Suntem cei mai norocosi parinti (bunici). Sigur veti reusi si intr-un viitor nu prea indepartat,tara asta (in care ne-am intors din Grecia in 1989 cu aceleasi convingeri cu care v-ati intors din SUA ) va deveni mai mult decat o ELVETIE cu oameni ca voi.
Va iubim din suflet si suntem mandri de voi.
SUPERBE SUNT LACRIMILE FERICIRII !

Posted by Anca
on June 15, 2006, 7:36 pm
Abia azi am citit acest blog… Imi pare rau ca nu l-am vazut mai devreme.
Nu pot sa spun decat ca mi-au dat lacrimile citind si ca pentru moment am fost in … “Elvetia”.

Posted by Tony
on August 3, 2006, 6:10 pm
Din “intamplare”am gasit site-ul tau.M-a uimit blogul tau si mai ales valorile tale.Cred ca au ramas f.putini care vad lucrurile asa cum le vezi tu si deaceea ma bucur enorm cand intalnesc oameni valorosi.
As fi mai multe de zis dar poate mai comunicam prin mail.
Felicitari pt.parintii(bunicii) tai si sotia ce-ti este un prieten,partner si coechipier; felicitari pt.site, blog si ganduri.
Sanatate maxima si numai bine. Tony

Posted by georgiana
on August 10, 2006, 12:12 pm
FELICITARI pentru articol!!! Intr-adevar ne amaram viata cu cele mai insemnate lucruri si tindem sa le acordam nu numai importanta ci si timp, timp pe care il putem folosi in 1000 de alte feluri. Cei care isi dau seama de acest lucru sunt cei cu adevarat fericiti. Sa le multumim asadar parintilor care ne-au insuflat valorile pe care le-ati enumerat si dv. mai sus, dar si tuturor celor care au contribuit la modelarea noastra: prieteni, profesori, mentori, autorii prin cartile lor … Sa nu mai pierdem nici o clipa si sa le multumim!

Posted by Andrei Vlagali
on August 29, 2006, 11:58 am
Va multumesc mult pentru gandurile frumoase pe care mi le-ati transmis.
Ma bucur enorm ca blogul este citit de foarte multa lume si primesc deseori opinii pe mailul firmei. Va incurajez cu aceasta ocazie sa postati gandurile voastre in sectiunea speciala dedicata comentariilor.

Posted by Maria
on December 30, 2006, 6:15 pm
Am citit din intamplare articolul despre MBA si am am avut curiozitatea sa citesc mai departe si alte articole scrise de tine. Pe scurt am ramas impresioanata de puterea unor cuvinte simple folosite de tine si mai ales de curajul tau de expune pe acest site propriile sentimente.
Felicitari pentru aceste articole. Cred ca esti una dintre putinele persoane “de la conducere” care respecta valorile umane si stie sa-si arate si o alta parte decat cea a managerului.

Cu respect,
Maria P.

Posted by Rares
on June 17, 2008, 1:54 pm
Salut,

Am 26 de ani si sunt un mascul feroce. Ca si Maria, am inceput prin a devora articolul despre MBA. Acum stau cu barba spijinita in podul palmei si imi e rusine sa imi sterg lacrimile ca nu cumva sa ma observe vreun coleg. Suntem obositi. Obositi dar fericiti!

Cu cea mai profunda consideratie, fericit prin mila Domnului,
Rares

Posted by Raluca
on March 24, 2010, 1:23 pm
E un blog f. interesant, abia azi l-am descoperit. Dar din pacate vad ca postarile sunt destul de vechi. sa inteleg ca nu mai scri?